Moto: "Ai grijă cu ce-ţi stropeşti visele. Stropeşte-le cu griji şi teamă, şi vor creşte buruieni care vor sugruma viaţa din ele. Stropeşte-le cu optimism şi soluţii, şi vei cultiva succesul. Totdeauna caută căi pentru transformarea problemelor în ocazii pentru succes. Permanent caută moduri de a-ţi hrăni visele." (Lao Tzu)


1. La ce anume se referă activitatea de asistenţă psihopedagogică?

Formarea şi dezvoltarea personalităţii umane constituie un proces deosebit de complex în care activităţile specifice de educaţie, asistenţă psihopedagogică şi consiliere educaţională au un rol esenţial. Din fericire, în societăţile moderne, aceste tipuri de activităţi s-au instituţionalizat şi s-au profesionalizat, astfel încât instituţiile şcolare, şi nu numai, vin în sprijinul tinerilor cu scopul de a-i ajuta să-şi dezvolte potenţialul, pentru ca fiecare dintre aceştia să devină capabil sa-si asume propria dezvoltare personală. Dezvoltarea personală presupune: cunoaştere de sine, capacitate de decizie responsabilă, stabilirea unor relaţii armonioase cu cei din jur, managementul eficient al timpului şi al stresului, alegerea corectă a carierei ţinând cont de propriile interese şi aptitudini, dar şi de oferta pieţei de muncă, etc. Activităţile de consiliere psihopedagogică presupun demersuri educaţional-formative centrate pe valorificarea aptitudinilor şi disponibilităţilor individuale ale persoanelor astfel încât să le ajute pe acestea sa se simtă bine cu ele însele, cu ceilalţi şi cu lumea în care trăiesc.

Activităţile de consiliere constau în "utilizarea pricepută şi principială a relaţiei interpersonale pentru a facilita auto-cunoaşterea, acceptarea emoţională şi maturizarea, dezvoltarea optimă a resurselor personale. Scopul general este acela de a furniza ocazia de a lucra în direcţia unei vieţi mai satisfăcătoare şi pline de resurse. Relaţiile de consiliere variază în funcţie de cerere, dar pot fi centrate pe aspecte ale dezvoltării, pe formularea şi rezolvarea unor probleme specifice, luarea de decizii, controlul stărilor de criză, dezvoltarea unui insight personal, pe lucrul asupra trăirilor afective sau a conflictelor interne, ori pe îmbunătăţirea relaţiilor cu ceilalţi " (The British Association for Counselling, 1977, apud. Dafinoiu, 2001). Mai pe scurt, consilierea reprezintă o formă de intervenţie psihologică, individuală sau de grup, realizată de către o persoană cu pregătire de specialitate, care este destinată oamenilor sănătoşi aflaţi în dificultate (sprijinindu-i să le depăşească) sau persoanelor cu probleme de relaţionare (având în vedere o mai bună integrare a acestora). Consilierea psihopedagogică are scopul de a facilita învăţarea de către fiecare beneficiar al acesteia a unor deprinderi care să-i permită adaptarea cu succes la cerinţele realităţii aflate în continuă schimbare.

Pentru a simplifica cele menţionate mai sus, vom surprinde în cele ce urmează caracteristicile consilierii psihopedagogice (Dumitru, 2008):
- Consilierea psihopedagogică se adresează persoanelor normale aflate în ipostaza de elev, de persoană care parcurge diverse experienţe de învăţare în scopul formării şi dezvoltarii propriei personalităţi.
- Consilierea psihopedagogică are la bază un model psihoeducaţional al formării şi dezvoltării personalităţii şi nu unul clinic-curativ precum se întâmplă în cazul psihoterapiei. Aceasta se ghidează după principiile psihologiei umaniste privind formarea şi dezvoltarea şi formarea personalităţii umane, integrându-le şi valorificându-le. În centrul acestei concepţii teoretice se află credinţa în capacitatea individului de a se înţelege pe el însuşi şi de a-şi rezolva problemele pentru a funcţiona adecvat. Exercitarea acestei capacitati reclamă un context de relatii umane pozitive, lipsite de ameninţări. Întrucât fiecare are nevoie de o imagine pozitiva în relaţiile cu ceilalti, persoana dezvoltă ceea ce Carl Rogers numea o imagine pozitivă condiţionată: ea se simte demnă de respect numai în anumite condiţii, în funcţie de valorile impuse din exterior, lucru care nu are nici o legatură cu ceea ce simte persoana cu adevărat. Scopul consilierii centrate pe client este acela de a ajuta omul să se analizeze într-o manieră realistă, să se simtă liber, autentic, să nu fie obligat să-şi nege sau să-şi deformeze opiniile şi atitudinile intime pentru a menţine aprecierea persoanelor importante pentru el.
- Reprezintă un proces educaţional-formativ în care consilierul nu are sarcina de a instrui şi nici de a oferi consiliaţilor soluţii prestabilite, ci mai degrabă profesionistul are rolul de a-i sprijini pe oameni să se ajute singuri pentru a-şi rezolva problemele şi pentru a se schimba şi dezvolta în direcţia dorită de aceştia. Consilierea psihopedagogică ajută oamenii să înveţe să găsească soluţii acceptabile tuturor problemelor cu care se confruntă, inoculându-le convingerea că stă doar în puterea lor să facă acest lucru.
- Consilierea psihopedagogică are mai degrabă un rol preventiv în sensul că îşi propune să sprijine clienţii pentru a învăţa să prevină situaţiile critice în care s-ar putea afla la un moment dat, să-şi conştientizeze punctele forte dar şi limitele, astfel încât aceştia să-şi pună în valoare disponibilităţile şi resursele pentru a se adapta cu succes la realitate.

În plus, în cadrul procesului de consiliere specialistul asigură:
- confidenţialitatea, ca o condiţie esenţială a desfăşurării activităţilor de consiliere, astfel încât să i se asigure clientului sentimentul de siguranţă şi confort psihologic
- excluderea judecăţilor de valoare şi ascultarea activă
- suportul afectiv
- respectul faţă de client
- responsabilizarea pentru realizarea obiectivelor fixate în comun.

Consilierea, bazată pe principiul dezvoltării personale a clientului, are un caracter confidenţial, este o relaţie de sprijin, ajutând consiliatul să-şi identifice resursele astfel încât acesta să fie capabil să se adapteze optim la cerinţele realităţii. Condiţia esenţială pentru succesul activităţilor este acordul clientului, conştientizarea problemei cu care se confruntă şi implicarea activă a acestuia în procesul de consiliere.


2. Ce spune legea? Care sunt sarcinile şi atribuţiile psihologului şcolar?

Conform fişei postului şi reglementărilor legale în vigoare, psihologul şcolar are următoarele sarcini:
- sprijinirea elevilor în scopul autocunoaşterii şi dezvoltării personale;
- consilierea elevilor în probleme: emoţionale (anxietate, depresie), comportamentale (agresivitate, hiperactivitate), de învăţare (eşec şcolar, abandon şcolar);
- adaptarea elevilor la cerinţele şcolii;
- intervenţii în situaţii de criză (divorţ, boală, deces al unui membru din familie, etc.);
- evaluarea psihologică a elevilor la cererea acestora sau a cadrelor didactice;
- sprijinirea şi consilierea elevilor în scopul dezvoltării unor abilităţi importante menite să îi ajute pe aceştia să se adapteze mai uşor realităţii, precum: abilităţile de comunicare şi management al conflictelor, abilităţile sociale şi asertive, de management al timpului şi al stresului, de rezolvare de probleme, etc;
- promovarea în rândul elevilor a unor atitudini corecte în ceea ce priveşte adoptarea unui stil de viaţă sănătos (dezvoltarea unor comportamente psihosexuale sănătoase, prevenirea HIV/ SIDA şi sarcinile nedorite, prevenţia comportamentelor adictive - consum de tutun, droguri, alcool, etc.);
- consilierea elevilor în scopul îmbunătăţirii stilului lor de învăţare;
- orientarea carierei elevilor şi consiliere vocaţională;
- consilierea informaţională a elevilor sau cadrelor didactice pe diverse teme;
- sprijinul activităţilor de consiliere desfăşurate de către profesorii diriginţi;
- cercetare în domeniul consilierii, etc.

În cele ce urmează vom căuta sa clarificăm sintagmele: "asistenţă psihopedagogică" şi "consiliere psihopedagogică". Acordarea de asistenţă se referă la "ansamblul activităţilor organizate cu scopul de a asigura condiţii optime de dezvoltare şi viaţă sau de a preveni şi înlătura situaţiile de suferinţă prezente temporar în viaţa persoanei" (Tomşa, 1999). Pornind de la această definiţie vom afirma că asistenţa psihologică are în vedere sprijinul şi ajutorul acordat acelor persoane aflate în dificultate la un moment dat sau prevenţia unor asemenea situaţii, în timp ce asistenţa pedagogică sau educaţională îşi propune să susţină persoanele care participă la activităţi de educare/învăţare, de dezvoltare personală şi orientare în carieră. Datorită faptului că în educaţia formală sunt implicaţi deopotrivă şi factorii psihologici (ce ţin de individ dar şi de grupurile din care acesta face parte) şi cei pedagogici, este mai indicat să utilizăm termenul de asistenţă psihopedagogică pentru a denumi acel ansamblu al activităţilor ce vizează sprijinirea activităţilor instructiv - formative vizând realizarea unei educaţii eficiente care să susţină dezvoltarea armonioasă a personalităţii indivizilor implicaţi în demersurile educative. Asistenţa psihopedagogică poate fi asigurată şi în cadrul activităţilor instructiv-educative de către cadrele didactice, în general, dar şi prin intermediul unor activităţi specifice de consiliere educaţională ori de consiliere psihopedagogică (de regulă aceşti termeni sunt utilizaţi în manieră interşanjabilă). Aşadar, asistenţa psihopedagogică ar reprezenta o categorie supraordonată pentru consilierea psihopedagogică.